Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Viata un joc al destinului,unii il joaca in 2 alti il joaca singuri.Sunt importante regulile si perseverenta jucatorilor.Uni sunt norocosi,alti accepta ca nu au stiut sa riste intr-un moment de rascruce.Cine suntem noi?e greu de dat un raspuns,dar intotdeauna va ramane speranta ca vom fi invingatori in aceasta lupta care se cheama viata!
Dar de ce ne ai lasat sa te asteptam asa de mult,eu deja sunt prietena fosrte buna cu motanel de cat l am vizitat,welcome back si pune mana la scris cu ce a amai facut pisi.Te am la mn pe blog si mereu ma uit sa vad dc ai mai scris cate ceva.
ReplyDeleteTOMITA
ReplyDeleteIn casa noastra sunt 2 motani,unul foarte cuminte si unul foarte obraznic.A-ti ghicit ultimul era si este Tomita! Nu avea nici o luna implinta cand a sosit si a fost singurul motan si singurul supravietuitor dintre pui. Era asa de mic incat nu-l vedeai unde se ascunde. O zi de ghinion si pentru el, era ascuns sub plapuma si fatalitatea nu l-a ocolit, a fost zdrobit din neatentie. L-am dus la veterinar, abia mai rasufla, primul nu ne-a dat nici o sansa de supravietuire sau cu trauma, specula ca avea coloana rupta. Am intalnit pe drum un alt medic veterinar care ne-a dat sanse. Din clipa aia a dovedit ca este un supravietuitor, in 3 zile s-a recuperat si si-a inceput activitatile nastrusnice. Pentru ca sirul aventurilor si ghinioanelor lui nu s-au oprit acolo. Facea si face si acum multe nebunii, le tine minte cat timp il afecteaza si tine cearta, apoi te ignora, se uita la tine, intelege ca a facut o prostie, ia figura de ingeras, trage un pui de somn, si o ia de la capat. De ce spun ghinion si noroc in acelasi timp? De multe ori uita unde adoarme si viseaza, o mai face vara pe pervazul exterior al geamului, se intinde mai mult decat permite spatiul si se trezeste din visare in zbor, in cadere libera. Prima data cand a cazut de la etajul 2 al blocului, a fost destul de traumatizat in cadere. Desi pisicile cad in picioare, el nu a avut timp decat de o rasucire si pana s-a dezmeticit a pus frana si cu botul. Speriat de noua lui nazdravanie a stat ascuns , era primul lui contact cu lumea exterioara, nu iesea decat noaptea cand era liniste, apoi disparea. A aparut intr-o seara, speriat, statea in iarba si era muradar si plin de scaieti, nu ma recunostea si scotea ghearele si ma scuipa, era prea speriat sa mai recunoasca ceva. Am reusit sa-l prind, l-am dus in casa, acolo s-a linistit, era lumea lui care o cunostea. L-am spalat, i-am curatat ranile, a stat cuminte un timp, si ati ghicit, nu era pentru el statul cuminte.A mai incercat aventura asta, dar se spune ca ceea ce ajungi sa cunosti nu te mai sperie, aparea repede in cartier si era bucuros daca il gasea cineva si il aducea acasa. Va intrebati de ce nu pleaca normal pe usa?Nu-I pentru el normalitatea! Important este ca supravietuieste aventurilor. Geamurile nu sunt pentru el ceva pe care scrie, nu dati cu capul s-ar putea sa va raniti! Da el spune, ca nu-I vinovat ca pasarile zboara si el nu le poate prinde, ca uneori le pandeste jumatate de zi, ca le ademeneste, si cand a crezut ca-I momentul sa atace se multumeste cu raceala geamului si un cucui. Dar cea mai mare bucurie a lui este mancarea, ati vazut in poze! Pentru o bucata de parizer face si imposibilul, ce conteaza cate incercari i-o aduce in gura si uneori pana jos o mananca din zbor si niciodata nu-I suficient sau prea mult pentru el. Nu bea apa din bolul lui, daca am uitat apa in cana e bine sa punem alta, sigur Tomita a bagat labuta daca nu i-a incaput capul.Nu conteaza pentru el daca e ambalaj sau mancare, a invatat ca pentru toate solutia este nisipul, da nu ca sa le astupe, era prea mic pentru asa o educatie de mare si prea mare pentru a mai putea sa-I impui ceva, important pentru el este sa prinda momentul cand este singur, daca te vede prin zona se face ca are alte procupari, si uneori iti arata ca poate fi si educat, dar numai daca doreste. Sunt multe de spus despre el, important este ca poate aduce un zambet si pare ca-ti spune, iarta-ma de maine devin ingeras!